inovare

Editorial

Au fost momente in viata mea profesionala cand eram convinsa ca stiu sa fac fata oricarei situatii, ca nu voi avea “surprize” din partea elevilor mei.

Repede insa, foarte repede constatam ca m-am inselat.

Fiecare clasa dovedea ca este unica, ca este deosebita, ca are nevoie de ALTCEVA din partea mea.

Fiecare elev al meu era o intrebare si o provocare, o enigma si o incercare.

Zilnic, la fiecare intrare in clasa, curiozitatea profesionala, arsenalul meu didactic erau in garda.

Stiam ce mi-am propus, ce mi-am proiectat dar… nu stiam niciodata ce situatie inedita va aparea, ce bariere se vor ivi in calea demersului spre cunoastere.

Daca aceste randuri ar fi citite de un neprofesionist in ale educatiei sigur ar fi uimit, sigur ar spune ca profesia didactica este atat de plina de surprize incat devine de neacceptat.

Noi, educatorii stim insa ca frumusetea si esenta profesiei noastre este tocmai aceasta: cautarea, intrebarea, explorarea, provocarea, reflectia, experimentarea, adaptarea, clarificarea.

Intr-un cuvant: INOVAREA.

Fiecare zi la catedra poarta in ea germenele creativitatii si inspiratiei.

Fiecare clasa, fiecare elev sunt in asteptare, in neliniste, in freamat si curiozitate; oricare ar fi acestea.

De la jocurile pe computer pana la disparitia dinozaurilor, de la muzica Disco pana la Teoria haosului.

Depinde de noi, de cei de la catedra, sa descoperim cum sa raspundem asteptarilor, cum sa tranformam nelinistile, freamatul si curiozitatea in demersuri cognitive, atitudini , sau competente. Depinde de noi sa propunem sau sa construim valori.

Depinde de noi sa fim INOVATIVI sau sa transformam demersul didactic in rutina, plictiseala si conformism.

Urmarile?!...

Sunt prea evidente pentru a le mai enumera .

Sunt prea prezente in unele dintre componentele personalitatilor noastre pentru a le ignora.

Si…atunci ma intreb si va intreb, vorba lui Coehlio, care este PROIECTUL nostru personal, al educatorilor?!...